Am ajuns în a doua zi. Am incercat să vorbesc cu "omul din oglindă" şi să-l conving că poate cancerul ne va ajuta să ne dezvoltăm personalitatea şi că putem demonstra lumii ca a avea cancer nu e un capăt de drum în lumea de pe Pământ.Am încercat să-l conving că nu trebuie sa renunţăm la visele noastre ci din contră,să luptăm .
Ceva am vorbit cu "omul din oglindă "şi altceva s-a întâmplat în viaţa reală,unde era cât pe ce să ma i-au cu un coleg la bataie.Parcă o forţă interioară necunoscută până atunci mi-ar spus ce să fac . Simt că totul se prabuşeşte încet încet,dar în acelaşi timp mă simt puţin mai sigur pe mine,de când a apărut un nou duşman în interiorul meu.
A treia zi . Nu mai resimpt nicio durere.Nu prea mai am nimic de notat aici , doar un singur lucru si anume , o comunicare buna cu colegii .
